De multe ori, bullying-ul este confundat cu un act izolat de agresiune sau violență. Spre deosebire de acestea însă, bullying-ul are mereu la bază intenția de a provoca suferință, în mod repetat. Bullying-ul este un concept umbrelă, ce acoperă comportamente variate, stabile în timp, repetate, cel mai adesea ascunse de ochii adulților, care continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție.
Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.
Bullying-ul este o problemă relațională care solicită întotdeauna o soluție și schimbări semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea adulților, în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
Episoadele singulare de excludere socială:
Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:
Episoadele singulare de excludere socială:
Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:
Convingerile eronate despre violență, bullying și victimizare sunt larg răspândite. Acestea ne afectează adesea judecata corectă în situațiile de bullying, împiedicându-ne să detectăm la timp semnele bullying-ului și să răspundem situațiilor dificile în mod corespunzător. Există o serie de mituri (ex. “Bullying-ul nu este grav. Sunt doar copii care se comportă cum se comportă copiii”) care minimalizează realitatea bullying-ului în școală.
Vă încurajăm să reflectați serios la percepțiile și prejudecățile cu privire la bullying:
Nu este nimic normal sau acceptabil când vine vorba despre bullying, iar ignorarea acestor comportamente repetate, care generează atâta suferință, nu duce automat la dispariția lor. Bullying-ul erodează stima de sine și încrederea unui copil că școala este un loc sigur în care învățăm și ne facem prieteni. Ori de câte ori vedeți o situație de bullying, vorbiți cu un adult despre asta și căutați o soluție pentru a opri violența.
Sunt încă oameni în diferite părți ale lumii care afirmă că hărțuirea, discriminarea, rasismul, violența, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual, molestarea, violul și violența domestică sunt ritualuri de inițiere. În realitate, fiecare dintre aceste comportamnete este de neacceptat. Ba mai mult, în multe țări, astfel de atitudini și comportamente sunt considerate încălcări grave ale drepturilor omului și sunt pedepsite prin lege.
Bullying-ul nu este niciodată ușor de depășit. Adesea, copiii care fac comportamente de bullying devin adulți fără scrupule, capabil de orice pentru a-și atinge obiectivele; uneori vor fi chiar în conflict cu legea. Cât despre efectele victimizării, aceste sunt profunde și se pot menține până la vârsta adultă, sub forma depresiei, a lipsei de încredere în sine iar uneori chiar a gândurilor suicidare.
Nu există semne specifice care să ne indice cu certitudine că un copil este agresor. Ba mai mult, același copil, poate fi victimă sau agresor, în circumstanțe diferite ale vieții sale.
Sunt adolescenți și tineri care s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din situația de hărțuire, amenințare și abuz continuu. Rănile emoționale se vindecă greu, iar unii dintre noi nu reușim niciodată să trecem peste ele. Sunt website-uri ce le permit utilizatorilor să posteze anonim ceea ce înseamnă că este foarte dificil să oprești acest tip de abuz. Este important să luați un screenshot al oricăror conversații, mesaje și postări pe care le percepeți ca bullying, pentru a avea o dovadă.
Niciun copil nu merită să fie agresat. Fiecare copil face tot ce poate și pentru a se descurca, nimeni nu merită să fie victimizat. Unii copii sunt diferiți, pot acționa sau arăta într-un anumit fel, care atrage bullying-ul; sarcina fiecăruia dintre noi este să oprim bullying-ul și să ajutăm victima să învețe abilitățile necesare pentru a gestiona într-un mod mai eficient bullying-ul.
Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenție este să provoace suferință. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.
Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la, comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvența cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezența unui adult cu rol de protecție (cadru didactic, părinte).
Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferință.
Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.
Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul. Ascuns sau evident, acesta se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferențiază prin viteza de propagare a informațiilor negative și posibilitățile limitate ale victimei de a controla situația.
Cât de frecvente sunt aceste forme de bullying în școlile din România? Potrivit cercetării «Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu Sociologic la nivel național», realizat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016, s-au constatat următoarele:
Citind statisticile de mai sus, fiecare dintre noi, fie ca e elev, parinte sau profesor, își poate extrage singur răspunsul la întrebarea din titlu. Și, da!, ce bine ar fi fost să fie doar niste cazuri izolate.
Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom înțelege mai repede că, într-o situație de bullying, toți copiii sunt victime, indiferent de rolul specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiți să găsim soluțiile optime pentru a transforma școala într-un mediu sigur pentru toți copiii.
Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează consecințe negative pentru toți, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de substanțe sau suicid.
În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de bullying, este întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, pe măsură ce aceștia intră în anii adolescenței. Astfel, copiii care au experiențe de a agresa sistematic colegi, au șanse ca în adolescență și la vârsta adultă să:
Referindu-ne specific la copiii victime în situații de bullying, ne putem aștepta la consecințe negative în planul rezultatelor școlare, sănătății fizice și confortului emoțional. Copiii care sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alți copii să:
Cât despre copiii martori ai bullying-ului, experiența de a fi zi de zi într-o școală care eșuează în a le satisface nevoile de confort și siguranță fizică și emoțională, le crește acestora probabilitatea de a lipsi frecvent de la școală, de a trăi sentimente acute de anxietate, neliniște și îngrijorare, de a consuma alcool sau alte substanțe pentru a se simți mai bine sau a fi acceptați în «găștile puternice» , precum și de a copia comportamente de bullying pentru a-și asigura «supraviețuirea» în școală și a se asigura astfel că nu vor deveni următoarele victime.
Nu în ultimul rând, este demn de menționat avertismentul Organizației Mondiale a Sănătății, care plasează bullying-ul, alături de abuzul în familie, în topul factorilor de risc pentru sănătatea mentală a copiilor și pentru apariția comportamentelor suicidare în rândul adolescenților.
Ca pedagogi interesați de a găsi soluții eficiente pentru prevenirea și diminuarea bullying-ului în școală, este important să renunțăm la perspectiva incriminatorie „Cine agresează?” și să ne concentrăm pe o abordare de rezolvare a problemei. Cum înțelegerea este un pas important în rezolvarea oricărei dificultăți, să ne întrebăm mai degrabă: de ce agresează copiii? Efortul de a înțelege ce îi face pe copii să se poarte agresiv, ne va ghida spre intervenții eficiente, pentru a pune capăt acestui comportament de risc. Motivele din spatele comportamentului de bullying sunt poate la fel de diverse precum copiii înșiși. Vom prezenta însă cele mai frecvente explicații puse în evidență de experiența a mii de educatori la nivel mondial, precum și de studiile din domeniul psihologiei educației și comportamentului copiilor.
Mitul care afirmă că agresorii au o stimă de sine scăzută a fost infirmat de numeroase studii din domeniul psihopedagogiei. Mulți dintre copiii care agresează sunt, de fapt, mai degrabă populari, isteți, încrezători și abili din punct de vedere social. Descoperiri recente arată că mulți dintre cei care agresează nu sunt motivați de nesiguranță, ci mai degrabă de dorința de a-și îmbunătăți statutul social. Un studiu al profesorilor de sociologie Robert Faris și Diane Felmlee (2011), pune în evidență dorința de a câștiga statut social ca motiv frecvent pentru care copiii folosesc acțiunile de tip bullying unii împotriva altora. în plus, Faris și Felmlee identifică hărțuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și relațional) drept cele mai eficiente tactici ale elevilor care renunță la prietenie și colaborare, în schimbul popularității.
Copiii care agresează se bucură de sentimentul de putere și control pe care îl au atunci când domină interacțiunile și îi manipulează pe ceilalți elevi. Nu este deloc neobișnuit ca un elev să își exercite puterea și influența pentru a decide cine este înăuntrul grupului și cine este în afara lui. Prietenii acelui elev pot trăi permanent cu teama că vor fi următoarele victime dacă nu fac ceea ce le spune elevul respectiv. Dinamica puterii și a controlului este exercitată prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Copiii care agresează pentru a-și păstra puterea și controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei. Pe mulți dintre ei, deficitul de empatie îi face să nu ia în seamă drepturile, nevoile și sentimentele celorlalți.
Elevii care pun preț pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin intermediul atenției primite din partea grupului de colegi. Ori de câte ori martorii râd, încurajează, își dau consimțământul și chiar și atunci când tac de frica bullying-ul, agresorul este încurajat și devine predispus să repete acest comportament și în viitor. Așadar, o strategie importantă pentru a pune capăt agresiunii este să înțelegem rolul pe care îl are comportamentul martorilor și să îl modificăm, astfel încât să oprim încurajarea socială acordată de către colegi copiilor implicați în comportamente de bullying.
Studiile în domeniul neuroștiinței demonstrează că acea parte a creierului în care se află circuitul de recompensă este mai activă la adolescenți când sunt împreună cu prietenii lor decât atunci când sunt singuri. Aplicând aceste descoperiri la știința bullying-ului, ne putem explica faptul că un comportament bullying cu impact imediat pe îmbunătățirea statutului în ochii colegilor (= o recompensă imediată) primește mult mai multă atenție decât efectele negative ale acelui comportament pe termen lung. Când creierul copiilor este deturnat de recompensa atractivă a atenției colegilor, elevi care în mod obișnuit sunt empatici se pot lăsa luați de val pe moment, pierzându-și compasiunea pentru colegii lor. Cunoscând acest lucru, adulții pot avea un rol preventiv, educându-i pe copii să își tempereze acțiunile, să se gândească la ceea ce fac și să considere respectul pentru ceilalți o prioritate în toate interacțiunile lor cu colegii.
Oportunitatea. Să nu uităm că cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care supravegherea din partea adulților este limitată sau nu există deloc. în școli, majoritatea agresiunilor se petrec pe culoar, în toalete, în curtea școlii, acestora li se adaugă și spațiul online – adică acolo unde adulții nu sunt de obicei prezenți. Prezența strategică sporită a adulților poate reduce în mod semnificativ oportunitățile de comportament agresiv în rândul elevilor. Îngrijorător este și faptul că mulți pedagogi renunță la responsabilitate, minimalizând gravitatea bullying-ului, considerându-l un comportament natural între copii, sau delimitându-se de rolul de educator în raport cu relațiile și comportamentele sociale ale copiilor, nu doar în raport cu achizițiile lor academice. Atitudinea adulților față de fenomenul bullying influențează profund percepția copiilor asupra acestui tip de comportament. Când adulții le sugerează elevilor – prin cuvinte, prin acțiuni sau prin lipsa acțiunilor – că agresiunea va fi tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și acceptabilă a lumii lor. Pentru copiii motivați de statutul social, de putere, de control și de atenția colegilor, indiferența adulților reprezintă o invitație la a face bullying.
Este fundamental să recunoaștem că nevoile de statut, putere, control și atenție sunt universal umane; satisfacerea lor reprezintă o premisă a sănătății și dezvoltării fiecăruia dintre noi. Însă, în contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin inițiative, atitudini și comportamente pozitive, sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din care nimeni nu are, în esență, de câștigat.
Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalități pozitive și sănătoase prin care să permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă inițiative sociale, să le valideze progresul și contribuția, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuți, auziți, în control.
Este momentul să înțelegem că o sancțiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în fața clasei sau amenințarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullying-ul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenție, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.
Deși fenomenul violenței în școala se află de multă vreme în atenția autorităților și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puține dintre acestea analizând fenomenul la nivel național.
În cursul anului 2016, Salvați Copiii România a lansat primul primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din România.
Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenței cazurilor de bullying în aceste situații. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor personale sau violența fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicați în astfel de situații. Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul școlii.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.
Astfel, 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grupul de egali, iar 3 din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă. Procentul celor care spun că au fost excluși din grupul de egali este și mai ridicat. Astfel, 23% dintre copii au menționat că s-a întâmplat să fie amenințați cu excluderea din grup, 31% că au fost excluşi şi 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.
37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.
Separând contextele specifice de apariție a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.
Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.
Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.
Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.
Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.
Organizația Mondială a Sănătății coordonează de asemenea, la nivel european, culegerea regulată de date care să ofere informații cu privire la comportamentele de sănătate și protecție ale elevilor din 42 de țări europene, printre care și România. Ultima ediție a studiului internațional “Health Behaviour of School aged Children”/ “Comportamentele sănătoase ale copiilor de vârstă școlară”, nu doar că a arătat diferențe semnificative cu privire la ratele bullying-ului în școlile europene, ci a plasat România într-un loc fierbinte al hărții Europei privind bullying-ul, cu următoarele cifre:
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.
37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.
Adesea, copiii aleg să nu ne spună despre violență și bullying în școala lor; își doresc să se descurce singuri, atunci când sunt departe de casă. De aceea, este important să îi învățăm cum să reacționeze și cum să facă față diferitelor comportamente de bullying cu care s-ar putea întâlni în clasa sau școala lor.
Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?
Care trebuie să fie atitudinea părintelui când copilul se confruntă cu o situație de bullying?
Ce pot să fac dacă suspectez că este copilul meu cel care îi agresează pe ceilalți
Dacă ești părintele unui copil care merge la școală, este foarte important să te asiguri că familia ta, copilul tău, școala în care învață copilul tău sunteți informați și educați cu privire la fenomenul de bullying.
Ce poți face când ești martor la o situație de bullying?
Deși fenomenul violenței în școala se află de multă vreme în atenția autorităților și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puține dintre acestea analizând fenomenul la nivel național.
În cursul anului 2016, Salvați Copiii România a lansat primul primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din România.
Dacă faceți acest lucru împreună cu colegii voștri, cu conducerea școlii voastre, cu elevii și părinții, veți avea astfel la dispoziție eforturi unite pentru o abordare educațională cu adevărat colaborativă. Această abordare permite asumare și perspective din unghiuri multiple, evaluând nevoile și resursele fiecărei școli în parte.
Cu cât vom înțelege mai repede că abordarea eficientă a fenomenului de bullying implică întreaga școală, cu atât vom fi mai aproape de construirea de soluții multiple, nuanțate, care să ia în considerare complexitatea acestei forme specifice de violență între copii. Politicile educaționale bazate pe dovezi (Craig et al., 2012) confirmă faptul că intervențiile antibullying eficiente nu pot fi limitate doar la clasă, oră, la activitățile curriculare sau extracurriculare. Inițiativele antibullying nu pot funcționa singure, fără angajamentul administrației școlii, profesorilor și personalului auxiliar. Implicarea părinților este de asemenea extrem de importantă. În ultimul rând, dar nu mai puțin important, participarea semnificativă din partea copiilor ar trebui văzută ca o resursă puternică în abordarea bullying-ului școlar.
Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.
Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.
1.Aratați căldură și interes pozitiv și implicați-vă în viețile elevilor.
2.Acționați ca modele pozitive de comportament pentru elevii școlii!
3.Stabiliți limite ferme pentru comportamentele inacceptabile, astfel încât fiecărei persoane din cadrul școlii, adult sau copil, să îi fie clar care sunt comportamentele așteptate, încurajate și care sunt cele față de care școala ca instituție de educație va lua atitudine.
4.Identificați în mod consecvent cauzele care duc la încălcarea limitelor și construiți soluții eficiente.
Programul propune și patru reguli care vor ghida zilnic conduita socială a elevilor în spațiul școlii. Ele pot fi afișate peste tot în clădirea școlii și în fiecare clasă, discutate cu elevii și părinții.
1. Nu îi vom agresa pe colegii noștri.
2. Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
3. Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.
4. Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.
Modelul pare, la prima vedere, că necesită mult timp și eforturi intense. Studierea atentă a principiilor și regulilor cheie ne ajută să vedem că acestea nu sunt noi sau speciale. Diferența o poate face doar o abordare ce implică întreaga școală și arată în mod clar că bullying-ul este o responsabilitate comună, iar gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor.
Adoptarea unui răspuns de către întreaga școală este, conform rezultatelor studiilor și evaluărilor internaționale, cel mai eficient mod de a îmbunătății calitatea mediului educațional și siguranța fizică și emoțională a elevilor în cadrul școlii.
Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.
Bullying-ul este o problemă relațională care solicită întotdeauna o soluție și schimbări semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea adulților, în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
Convingerile eronate despre violență, bullying și victimizare sunt larg răspândite. Acestea ne afectează adesea judecata corectă în situațiile de bullying, împiedicându-ne să detectăm la timp semnele bullying-ului și să răspundem situațiilor dificile în mod corespunzător. Există o serie de mituri (ex. “Bullying-ul nu este grav. Sunt doar copii care se comportă cum se comportă copiii”) care minimalizează realitatea bullying-ului în școală.
Vă încurajăm să reflectați serios la percepțiile și prejudecățile cu privire la bullying:
Nu este nimic normal sau acceptabil când vine vorba despre bullying, iar ignorarea acestor comportamente repetate, care generează atâta suferință, nu duce automat la dispariția lor. Bullying-ul erodează stima de sine și încrederea unui copil că școala este un loc sigur în care învățăm și ne facem prieteni. Ori de câte ori vedeți o situație de bullying, vorbiți cu un adult despre asta și căutați o soluție pentru a opri violența.
Sunt încă oameni în diferite părți ale lumii care afirmă că hărțuirea, discriminarea, rasismul, violența, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual, molestarea, violul și violența domestică sunt ritualuri de inițiere. În realitate, fiecare dintre aceste comportamnete este de neacceptat. Ba mai mult, în multe țări, astfel de atitudini și comportamente sunt considerate încălcări grave ale drepturilor omului și sunt pedepsite prin lege.
Bullying-ul nu este niciodată ușor de depășit. Adesea, copiii care fac comportamente de bullying devin adulți fără scrupule, capabil de orice pentru a-și atinge obiectivele; uneori vor fi chiar în conflict cu legea. Cât despre efectele victimizării, aceste sunt profunde și se pot menține până la vârsta adultă, sub forma depresiei, a lipsei de încredere în sine iar uneori chiar a gândurilor suicidare.
Nu există semne specifice care să ne indice cu certitudine că un copil este agresor. Ba mai mult, același copil, poate fi victimă sau agresor, în circumstanțe diferite ale vieții sale.
Sunt adolescenți și tineri care s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din situația de hărțuire, amenințare și abuz continuu. Rănile emoționale se vindecă greu, iar unii dintre noi nu reușim niciodată să trecem peste ele. Sunt website-uri ce le permit utilizatorilor să posteze anonim ceea ce înseamnă că este foarte dificil să oprești acest tip de abuz. Este important să luați un screenshot al oricăror conversații, mesaje și postări pe care le percepeți ca bullying, pentru a avea o dovadă.
Niciun copil nu merită să fie agresat. Fiecare copil face tot ce poate și pentru a se descurca, nimeni nu merită să fie victimizat. Unii copii sunt diferiți, pot acționa sau arăta într-un anumit fel, care atrage bullying-ul; sarcina fiecăruia dintre noi este să oprim bullying-ul și să ajutăm victima să învețe abilitățile necesare pentru a gestiona într-un mod mai eficient bullying-ul.
Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenție este să provoace suferință. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.
Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la, comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvența cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezența unui adult cu rol de protecție (cadru didactic, părinte).
Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferință.
Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.
Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul. Ascuns sau evident, acesta se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferențiază prin viteza de propagare a informațiilor negative și posibilitățile limitate ale victimei de a controla situația.
Cât de frecvente sunt aceste forme de bullying în școlile din România? Potrivit cercetării «Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu Sociologic la nivel național», realizat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016, s-au constatat următoarele:
Citind statisticile de mai sus, fiecare dintre noi, fie ca e elev, părinte sau profesor, își poate extrage singur răspunsul la întrebarea din titlu. Și, da!, ce bine ar fi fost să fie doar niște cazuri izolate.
Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom înțelege mai repede că, într-o situație de bullying, toți copiii sunt victime, indiferent de rolul specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiți să găsim soluțiile optime pentru a transforma școala într-un mediu sigur pentru toți copiii.
Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează consecințe negative pentru toți, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de substanțe sau suicid.
În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de bullying, este întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, pe măsură ce aceștia intră în anii adolescenței. Astfel, copiii care au experiențe de a agresa sistematic colegi, au șanse ca în adolescență și la vârsta adultă să:
Referindu-ne specific la copiii victime în situații de bullying, ne putem aștepta la consecințe negative în planul rezultatelor școlare, sănătății fizice și confortului emoțional. Copiii care sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alți copii să:
Cât despre copiii martori ai bullying-ului, experiența de a fi zi de zi într-o școală care eșuează în a le satisface nevoile de confort și siguranță fizică și emoțională, le crește acestora probabilitatea de a lipsi frecvent de la școală, de a trăi sentimente acute de anxietate, neliniște și îngrijorare, de a consuma alcool sau alte substanțe pentru a se simți mai bine sau a fi acceptați în «găștile puternice» , precum și de a copia comportamente de bullying pentru a-și asigura «supraviețuirea» în școală și a se asigura astfel că nu vor deveni următoarele victime.
Nu în ultimul rând, este demn de menționat avertismentul Organizației Mondiale a Sănătății, care plasează bullying-ul, alături de abuzul în familie, în topul factorilor de risc pentru sănătatea mentală a copiilor și pentru apariția comportamentelor suicidare în rândul adolescenților.
Ca pedagogi interesați de a găsi soluții eficiente pentru prevenirea și diminuarea bullying-ului în școală, este important să renunțăm la perspectiva incriminatorie „Cine agresează?” și să ne concentrăm pe o abordare de rezolvare a problemei. Cum înțelegerea este un pas important în rezolvarea oricărei dificultăți, să ne întrebăm mai degrabă: de ce agresează copiii? Efortul de a înțelege ce îi face pe copii să se poarte agresiv, ne va ghida spre intervenții eficiente, pentru a pune capăt acestui comportament de risc. Motivele din spatele comportamentului de bullying sunt poate la fel de diverse precum copiii înșiși. Vom prezenta însă cele mai frecvente explicații puse în evidență de experiența a mii de educatori la nivel mondial, precum și de studiile din domeniul psihologiei educației și comportamentului copiilor.
Mitul care afirmă că agresorii au o stimă de sine scăzută a fost infirmat de numeroase studii din domeniul psihopedagogiei. Mulți dintre copiii care agresează sunt, de fapt, mai degrabă populari, isteți, încrezători și abili din punct de vedere social. Descoperiri recente arată că mulți dintre cei care agresează nu sunt motivați de nesiguranță, ci mai degrabă de dorința de a-și îmbunătăți statutul social. Un studiu al profesorilor de sociologie Robert Faris și Diane Felmlee (2011), pune în evidență dorința de a câștiga statut social ca motiv frecvent pentru care copiii folosesc acțiunile de tip bullying unii împotriva altora. în plus, Faris și Felmlee identifică hărțuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și relațional) drept cele mai eficiente tactici ale elevilor care renunță la prietenie și colaborare, în schimbul popularității.
Copiii care agresează se bucură de sentimentul de putere și control pe care îl au atunci când domină interacțiunile și îi manipulează pe ceilalți elevi. Nu este deloc neobișnuit ca un elev să își exercite puterea și influența pentru a decide cine este înăuntrul grupului și cine este în afara lui. Prietenii acelui elev pot trăi permanent cu teama că vor fi următoarele victime dacă nu fac ceea ce le spune elevul respectiv. Dinamica puterii și a controlului este exercitată prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Copiii care agresează pentru a-și păstra puterea și controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei. Pe mulți dintre ei, deficitul de empatie îi face să nu ia în seamă drepturile, nevoile și sentimentele celorlalți.
Elevii care pun preț pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin intermediul atenției primite din partea grupului de colegi. Ori de câte ori martorii râd, încurajează, își dau consimțământul și chiar și atunci când tac de frica bullying-ul, agresorul este încurajat și devine predispus să repete acest comportament și în viitor. Așadar, o strategie importantă pentru a pune capăt agresiunii este să înțelegem rolul pe care îl are comportamentul martorilor și să îl modificăm, astfel încât să oprim încurajarea socială acordată de către colegi copiilor implicați în comportamente de bullying.
Studiile în domeniul neuroștiinței demonstrează că acea parte a creierului în care se află circuitul de recompensă este mai activă la adolescenți când sunt împreună cu prietenii lor decât atunci când sunt singuri. Aplicând aceste descoperiri la știința bullying-ului, ne putem explica faptul că un comportament bullying cu impact imediat pe îmbunătățirea statutului în ochii colegilor (= o recompensă imediată) primește mult mai multă atenție decât efectele negative ale acelui comportament pe termen lung. Când creierul copiilor este deturnat de recompensa atractivă a atenției colegilor, elevi care în mod obișnuit sunt empatici se pot lăsa luați de val pe moment, pierzându-și compasiunea pentru colegii lor. Cunoscând acest lucru, adulții pot avea un rol preventiv, educându-i pe copii să își tempereze acțiunile, să se gândească la ceea ce fac și să considere respectul pentru ceilalți o prioritate în toate interacțiunile lor cu colegii.
Oportunitatea. Să nu uităm că cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care supravegherea din partea adulților este limitată sau nu există deloc. În școli, majoritatea agresiunilor se petrec pe culoar, în toalete, în curtea școlii, acestora li se adaugă și spațiul online – adică acolo unde adulții nu sunt de obicei prezenți. Prezența strategică sporită a adulților poate reduce în mod semnificativ oportunitățile de comportament agresiv în rândul elevilor.
Îngrijorător este și faptul că mulți pedagogi renunță la responsabilitate, minimalizând gravitatea bullying-ului, considerându-l un comportament natural între copii, sau delimitându-se de rolul de educator în raport cu relațiile și comportamentele sociale ale copiilor, nu doar în raport cu achizițiile lor academice. Atitudinea adulților față de fenomenul bullying influențează profund percepția copiilor asupra acestui tip de comportament. Când adulții le sugerează elevilor – prin cuvinte, prin acțiuni sau prin lipsa acțiunilor – că agresiunea va fi tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și acceptabilă a lumii lor. Pentru copiii motivați de statutul social, de putere, de control și de atenția colegilor, indiferența adulților reprezintă o invitație la a face bullying.
Este fundamental să recunoaștem că nevoile de statut, putere, control și atenție sunt universal umane; satisfacerea lor reprezintă o premisă a sănătății și dezvoltării fiecăruia dintre noi. Însă, în contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin inițiative, atitudini și comportamente pozitive, sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din care nimeni nu are, în esență, de câștigat.
Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalități pozitive și sănătoase prin care să permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă inițiative sociale, să le valideze progresul și contribuția, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuți, auziți, în control.
Este momentul să înțelegem că o sancțiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în fața clasei sau amenințarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullying-ul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenție, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.
Deși fenomenul violenței în școala se află de multă vreme în atenția autorităților și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puține dintre acestea analizând fenomenul la nivel național.
În cursul anului 2016, Salvați Copiii România a lansat primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din România.
Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenței cazurilor de bullying în aceste situații. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor personale sau violența fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicați în astfel de situații. Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul școlii.
Separând contextele specifice de apariție a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.
Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.
Agresiunea este considerată un spectacol menit să distreze; atunci când intervin, copiii susțin în cea mai mare măsură agresorul.
Bullying-ul provenind de la copiii cu rezultate bune la învățătură este uneori puțin vizibil pentru adulți sau se sancționează într-o manieră mai blândă, în timp ce copiii cu rezultate școlare slabe sunt percepuți apriori ca fiind vinovați și responsabili de comportamentul violent. Sancțiunile școlare de tipul „scăderea notei la purtare”, „suspendarea” sau „mutarea la o altă clasă, în cadrul aceleiași școli sau la o altă școală” sunt considerate de elevii de gimnaziu măsuri eficiente pentru reducerea comportamentelor de bullying, în timp ce adolescenții sunt mai degrabă pesimiști în legătură cu eficiența lor în raport cu reducerea fenomenului.
Atunci când sunt luate, măsurile de combatere a violenței sunt legate de evenimente singulare deosebit de severe. Adulții sunt descriși de către copii, în general, ca fiind toleranți față de formele psihologice și emoționale ale bullying-ului. Intervenția clasică în bullying vine de obicei foarte târziu, atunci când conflictul escaladează și violență a avut loc deja. Școlile nu au o abordare comună în cazurile de bullying. Unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi. Unii copii au menționat că există situații în care profesorii încurajeză bullying-ul sau pe agresori, umilind în mod constant unii copii. Intervențiile se concentrează de obicei pe agresor și victimă, dând puțină importanță reacției grupului de martori.
există părinți care agravează relația dintre copii (de exemplu, atunci când părinții vin la școală să-și „apere” fiul/fiica cerând explicații sau „disciplinând” copilul cu care fiul lor/fiica este în conflict) dar și părinți care, prin implicare, contribuie la reducerea violenței. Din perspectiva copiilor, însă, părinții au mai degrabă un nivel scăzut de conștientizare cu privire la prezența/dimensiunile/ implicațiile bullying-ului în viața școlară a copiilor.
Abuzul în familie implică atât perpetuarea de către copil a comportamentelor abuzive, cât şi „obişnuința” cu statutul de victimă. Analizând relația dintre practicile parentale/diferitele forme de abuz în familia de proveniență, s-a observat o dublă asociere a abuzului în familie, atât cu statutul de agresor, cât şi cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviți cu palma sau urecheați de părinți spun, într-o măsură semnificativ mai ridicată, că au exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil. În acelaşi timp, s-a remarcat o creştere semnificativă a situațiilor în care un copil devine victimă a hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență fizică) dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență. De asemenea, studiul a pus în evidență faptul că părinții care afirmă că au bătut sau umilit/făcut de ruşine propriul copilul consideră într-o măsură semnificativ mai ridicată atât că acesta din urmă poate umili sau agresa un alt copil, cât şi că acesta poate fi victimă într-o situație de hărțuire între egali.
Frecvența acestor comportamente plasează România pe locul 13 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul.
17% din copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Frecvența acestor comportamente plasează România pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul.
Adesea, copiii aleg să nu ne spună despre violență și bullying în școala lor, își doresc să se descurce singuri, atunci când sunt departe de casă. De aceea, este important să îi învățăm cum să reacționeze și cum să facă față diferitelor comportamente de bullying cu care s-ar putea întâlni în clasa sau școala lor.
Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?
Care trebuie să fie atitudinea părintelui când copilul se confruntă cu o situație de bullying?
Ce pot să fac dacă suspectez că este copilul meu cel care îi agresează pe ceilalți?
Dacă ești părintele unui copil care merge la școală, este foarte important să te asiguri că familia ta, copilul tău, școala în care învață copilul tău sunteți informați și educați cu privire la fenomenul de bullying.
Ce poți face când ești martor la o situație de bullying?
Deși fenomenul violenței în școala se află de multă vreme în atenția autorităților și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puține dintre acestea analizând fenomenul la nivel național.
În cursul anului 2016, Salvați Copiii România a lansat primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din România.
Dacă faceți acest lucru împreună cu colegii voștri, cu conducerea școlii voastre, cu elevii și părinții, veți avea astfel la dispoziție eforturi unite pentru o abordare educațională cu adevărat colaborativă. Această abordare permite asumare și perspective din unghiuri multiple, evaluând nevoile și resursele fiecărei școli în parte.
Cu cât vom înțelege mai repede că abordarea eficientă a fenomenului de bullying implică întreaga școală, cu atât vom fi mai aproape de construirea de soluții multiple, nuanțate, care să ia în considerare complexitatea acestei forme specifice de violență între copii. Politicile educaționale bazate pe dovezi (Craig et al., 2012) confirmă faptul că intervențiile antibullying eficiente nu pot fi limitate doar la clasă, oră, la activitățile curriculare sau extracurriculare. Inițiativele antibullying nu pot funcționa singure, fără angajamentul administrației școlii, profesorilor și personalului auxiliar. Implicarea părinților este de asemenea extrem de importantă. În ultimul rând, dar nu mai puțin important, participarea semnificativă din partea copiilor ar trebui văzută ca o resursă puternică în abordarea bullying-ului școlar.
Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.
Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.
Aratați căldură și interes pozitiv și implicați-vă în viețile elevilor.
Acționați ca modele pozitive de comportament pentru elevii școlii!
Stabiliți limite ferme pentru comportamentele inacceptabile, astfel încât fiecărei persoane din cadrul școlii, adult sau copil, să îi fie clar care sunt comportamentele așteptate, încurajate și care sunt cele față de care școala ca instituție de educație va lua atitudine.
Identificați în mod consecvent cauzele care duc la încălcarea limitelor și construiți soluții eficiente.
Programul propune și patru reguli care vor ghida zilnic conduita socială a elevilor în spațiul școlii. Ele pot fi afișate peste tot în clădirea școlii și în fiecare clasă, discutate cu elevii și părinții.
1. Nu îi vom agresa pe colegii noștri.
2. Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
3. Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.
4. Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.
Modelul pare, la prima vedere, că necesită mult timp și eforturi intense. Studierea atentă a principiilor și regulilor cheie ne ajută să vedem că acestea nu sunt noi sau speciale. Diferența o poate face doar o abordare ce implică întreaga școală și arată în mod clar că bullying-ul este o responsabilitate comună, iar gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor.
Adoptarea unui răspuns de către întreaga școală este, conform rezultatelor studiilor și evaluărilor internaționale, cel mai eficient mod de a îmbunătății calitatea mediului educațional și siguranța fizică și emoțională a elevilor în cadrul școlii.
