Despre Bullying

De multe ori, bullying-ul este confundat cu un act izolat de agresiune sau violenţă. Spre deosebire de acestea însă, bullying-ul are mereu la bază intenţia de a provoca suferinţă, în mod repetat. Bullying-ul este un concept umbrelă, ce acoperă comportamente variate, stabile în timp, repetate, cel mai adesea ascunse de ochii adulţilor, care continuă în absenţa unor măsuri specifice de intervenţie.

Caracteristici

Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenţionat, menit să provoace suferinţă și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.

Spre deosebire de comportamentele de violenţă, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoţii intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoţionale se diminuează, iar situaţiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.

Bullying-ul este o problemă relaţională care solicită întotdeauna o soluţie și schimbări semnificative la nivelul relaţiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenţie directă din partea adulţilor, în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.

Pentru întelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferentierea comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:

Episoadele singulare de excludere socială:

  • Un copil care nu este invitat la petrecerea de acasă a unui alt coleg, nu este victima unui comportament de bullying.
  • Un copil care nu este niciodată inclus în proiectele de grup ale clasei sau niciodată ales în echipele de fotbal la ora de sport este victimă a bullying-ului.

Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:

  • A ameninţa un coleg cu bătaia, urmare a unei situaţii neplăcute în grup, este un comportament violent negativ, indezirabil, dar nu este bullying.
  • A cere unui copil zilnic taxa de protecţie în curtea școlii, cu ameninţarea că, în cazul unui refuz, orice i se poate întâmpla, reprezintă un comportament de bullying.

Episoadele singulare de excludere socială:

  • Un copil care nu este invitat la petrecerea de acasă a unui alt coleg, nu este victima unui comportament de bullying.
  • Un copil care nu este niciodată inclus în proiectele de grup ale clasei sau niciodată ales în echipele de fotbal la ora de sport este victimă a bullying-ului.

Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:

  • A ameninţa un coleg cu bătaia, urmare a unei situaţii neplăcute în grup, este un comportament violent negativ, indezirabil, dar nu este bullying.
  • A cere unui copil zilnic taxa de protecţie în curtea școlii, cu ameninţarea că, în cazul unui refuz, orice i se poate întâmpla, reprezintă un comportament de bullying.

Toate comportamentele menţionate anterior au potenţial de a genera stres, disconfort, suferinţă în dinamica relaţională a copiilor. Ele devin însă comportamente de bullying atunci când sunt iniţiate deliberat, în mod repetat și în contexte în care copiii vizaţi nu au nici putere de decizie, nici suportul grupului.

Mituri si realitati

Convingerile eronate despre violenţă, bullying și victimizare sunt larg răspândite. Acestea ne afectează adesea judecata corectă în situaţiile de bullying, împiedicându-ne să detectăm la timp semnele bullying-ului și să răspundem situaţiilor dificile în mod corespunzător. Există o serie de mituri (ex. “Bullying-ul nu este grav. Sunt doar copii care se comportă cum se comportă copiii”) care minimalizează realitatea bullying-ului în școală.

Vă încurajăm să reflectaţi serios la percepţiile și prejudecăţile cu privire la bullying:

mit

Bullying-ul este un aspect normal al copilăriei, care există de când lumea și care trebuie pur și simplu ignorat, pentru că va trece de la sine.

realitate

Nu este nimic normal sau acceptabil când vine vorba despre bullying, iar ignorarea acestor comportamente repetate, care generează atâta suferinţă, nu duce automat la dispariţia lor. Bullying-ul erodează stima de sine și încrederea unui copil că școala este un loc sigur în care învăţăm și ne facem prieteni. Ori de câte ori vedeţi o situaţie de bullying, vorbiţi cu un adult despre asta și căutaţi o soluţie pentru a opri violenţa.

mit

Bullying-ul este un ritual de iniţiere prin care trebuie să treacă fiecare copil, pentru a se maturiza.

realitate

Sunt încă oameni în diferite părţi ale lumii care afirmă că hărţuirea, discriminarea, rasismul, violenţa, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual, molestarea, violul și violenţa domestică sunt ritualuri de iniţiere. În realitate, fiecare dintre aceste comportamnete este de neacceptat. Ba mai mult, în multe ţări, astfel de atitudini și comportamente sunt considerate încălcări grave ale drepturilor omului și sunt pedepsite prin lege.

mit

Elevii vor depăși cu ușurinţă bullying-ul, indiferent dacă sunt victime sau agresori.

realitate

Bullying-ul nu este niciodată ușor de depășit. Adesea, copiii care fac comportamente de bullying devin adulţi fără scrupule, capabil de orice pentru a-și atinge obiectivele; uneori vor fi chiar în conflict cu legea. Cât despre efectele victimizării, aceste sunt profunde și se pot menţine până la vârsta adultă, sub forma depresiei, a lipsei de încredere în sine iar uneori chiar a gândurilor suicidare.

mit

Poţi detecta un agresor după cum arată și se poartă.

realitate

Nu există semne specifice care să ne indice cu certitudine că un copil este agresor. Ba mai mult, același copil, poate fi victimă sau agresor, în circumstanţe diferite ale vieţii sale.

mit

Bullying-ul online nu implică rănire fizică. Așadar, care este problema?

realitate

Sunt adolescenţi și tineri care s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din situaţia de hărţuire, ameninţare și abuz continuu. Rănile emoţionale se vindecă greu, iar unii dintre noi nu reușim niciodată să trecem peste ele. Sunt website-uri ce le permit utilizatorilor să posteze anonim ceea ce înseamnă că este foarte dificil să oprești acest tip de abuz. Este important să luaţi un screenshot al oricăror conversaţii, mesaje și postări pe care le percepeţi ca bullying, pentru a avea o dovadă.

mit

Uneori, copiii chiar merită să fie agresaţi sau umiliţi.

realitate

Niciun copil nu merită să fie agresat. Fiecare copil face tot ce poate și pentru a se descurca, nimeni nu merită să fie victimizat. Unii copii sunt diferiţi, pot acţiona sau arăta într-un anumit fel, care atrage bullying-ul; sarcina fiecăruia dintre noi este să oprim bullying-ul și să ajutăm victima să înveţe abilităţile necesare pentru a gestiona într-un mod mai eficient bullying-ul.

Tipuri de bullying

Bullying-ul are feţe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenţie este să provoace suferinţă. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.

Bullying-ul fizic

Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la, comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvenţa cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezenţa unui adult cu rol de protecţie (cadru didactic, părinte).

Bullying-ul verbal

Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conţinut homofob sau rasist este o modalitate prin care foarte mulţi copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferinţă.

Bullying-ul social

Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputaţia socială a unui copil și de a-l plasa într-o situaţie de umilinţă publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situaţii stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.

Cyberbullying

Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul. Ascuns sau evident, acesta se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spaţiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conţinut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spaţiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferenţiază prin viteza de propagare a informaţiilor negative și posibilităţile limitate ale victimei de a controla situaţia.

Cazuri izolate sau un adevarat fenomen?

Cât de frecvente sunt aceste forme de bullying în școlile din România? Potrivit cercetării «Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu Sociologic la nivel naţional», realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii în anul 2016, s-au constatat următoarele:

  • În ceea ce privește excluderea din grup, 31% din copii au declarat că au fost în mod frecvent excluși din activităţile de grup din cadrul școlii și 23% au fost ameninţaţi cu excluderea din grup;
  • 24% din copii au raportat că au fost în mod constant umiliţi în faţa altor copii și 37% au fost victime ale zvonurilor negative împrăștiate în comunitatea școlară.
  • Din categoria bullying-ului fizic, 13% din copii au avut bunurile personale distruse de alţii și 30% au fost loviţi în mod repetat de alţi elevi la școală. De asemenea, 78% din toţi elevii au raportat că au asistat la cel puţin o situaţie de bullying în școala lor.
  • 68% din copiii români au confirmat că bullying-ul cibernetic are loc pe reţelele sociale.

Citind statisticile de mai sus, fiecare dintre noi, fie ca e elev, parinte sau profesor, își poate extrage singur răspunsul la întrebarea din titlu. Și, da!, ce bine ar fi fost să fie doar niste cazuri izolate.

Efectele bullying-ului asupra copiilor

Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom înţelege mai repede că, într-o situaţie de bullying, toţi copiii sunt victime, indiferent de rolul specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiţi să găsim soluţiile optime pentru a transforma școala într-un mediu sigur pentru toţi copiii.

Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează consecinţe negative pentru toţi, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de substanţe sau suicid.

Efecte asupra agresorilor

În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de bullying, este întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, pe măsură ce aceștia intră în anii adolescenţei. Astfel, copiii care au experienţe de a agresa sistematic colegi, au șanse ca în adolescenţă și la vârsta adultă să:

  • consume alcool și alte substanţe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoţională;
  • aibă comportamente violente și delincvente, de vandalism, violenţă fizică extremă, furt, abandon școlar;
  • se implice prematur în relaţii sexuale cu risc;
  • să devină adulţi cu risc crescut de comportament ilegal, violenţă domestică și abilităţi minime de menţinere a unui loc de muncă;

Efecte asupra victimelor

Referindu-ne specific la copiii victime în situaţii de bullying, ne putem aștepta la consecinţe negative în planul rezultatelor școlare, sănătăţii fizice și confortului emoţional. Copiii care sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alţi copii să:

  • dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind sentimente acute de tristeţe, însingurare, teamă și îngrijorare;
  • aibă aibă dificultăţi de somn și alimentaţie (ex. pot dormi puţin și agitat; vor avea dificultăţi de trezire dimineaţa, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot exprima nevoia de a «ronţăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame);
  • își piardă interesul pentru activităţi care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joaca, citit, interacţiune cu cei din jur etc.);
  • aibă frecvent dificultăţi de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile, greaţă, dureri de stomac);
  • înregistreze o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoţită de absenteism sau chiar refuzul de a merge la școală;

Efecte asupra martorilor

Cât despre copiii martori ai bullying-ului, experienţa de a fi zi de zi într-o școală care eșuează în a le satisface nevoile de confort și siguranţă fizică și emoţională, le crește acestora probabilitatea de a lipsi frecvent de la școală, de a trăi sentimente acute de anxietate, neliniște și îngrijorare, de a consuma alcool sau alte substanţe pentru a se simţi mai bine sau a fi acceptaţi în «găștile puternice» , precum și de a copia comportamente de bullying pentru a-și asigura «supravieţuirea» în școală și a se asigura astfel că nu vor deveni următoarele victime.

Nu în ultimul rând, este demn de menţionat avertismentul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care plasează bullying-ul, alături de abuzul în familie, în topul factorilor de risc pentru sănătatea mentală a copiilor și pentru apariţia comportamentelor suicidare în rândul adolescenţilor.

De ce agresează copiii?

Ca pedagogi interesaţi de a găsi soluţii eficiente pentru prevenirea și diminuarea bullying-ului în școală, este important să renunţăm la perspectiva incriminatorie „Cine agresează?” și să ne concentrăm pe o abordare de rezolvare a problemei. Cum înţelegerea este un pas important în rezolvarea oricărei dificultăţi, să ne întrebăm mai degrabă: de ce agresează copiii? Efortul de a înţelege ce îi face pe copii să se poarte agresiv, ne va ghida spre intervenţii eficiente, pentru a pune capăt acestui comportament de risc. Motivele din spatele comportamentului de bullying sunt poate la fel de diverse precum copiii înșiși. Vom prezenta însă cele mai frecvente explicaţii puse în evidenţă de experienţa a mii de educatori la nivel mondial, precum și de studiile din domeniul psihologiei educaţiei și comportamentului copiilor.

Statut Social

Mitul care afirmă că agresorii au o stimă de sine scăzută a fost infirmat de numeroase studii din domeniul psihopedagogiei. Mulţi dintre copiii care agresează sunt, de fapt, mai degrabă populari, isteţi, încrezători și abili din punct de vedere social. Descoperiri recente arată că mulţi dintre cei care agresează nu sunt motivaţi de nesiguranţă, ci mai degrabă de dorinţa de a-și îmbunătăţi statutul social. Un studiu al profesorilor de sociologie Robert Faris și Diane Felmlee (2011), pune în evidenţă dorinţa de a câștiga statut social ca motiv frecvent pentru care copiii folosesc acţiunile de tip bullying unii împotriva altora. în plus, Faris și Felmlee identifică hărţuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și relaţional) drept cele mai eficiente tactici ale elevilor care renunţă la prietenie și colaborare, în schimbul popularităţii.

Putere și control

Copiii care agresează se bucură de sentimentul de putere și control pe care îl au atunci când domină interacţiunile și îi manipulează pe ceilalţi elevi. Nu este deloc neobișnuit ca un elev să își exercite puterea și influenţa pentru a decide cine este înăuntrul grupului și cine este în afara lui. Prietenii acelui elev pot trăi permanent cu teama că vor fi următoarele victime dacă nu fac ceea ce le spune elevul respectiv. Dinamica puterii și a controlului este exercitată prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Copiii care agresează pentru a-și păstra puterea și controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei. Pe mulţi dintre ei, deficitul de empatie îi face să nu ia în seamă drepturile, nevoile și sentimentele celorlalţi.

Atentia colegiilor

Elevii care pun preţ pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin intermediul atenţiei primite din partea grupului de colegi. Ori de câte ori martorii râd, încurajează, își dau consimţământul și chiar și atunci când tac de frica bullying-ul, agresorul este încurajat și devine predispus să repete acest comportament și în viitor. Așadar, o strategie importantă pentru a pune capăt agresiunii este să înţelegem rolul pe care îl are comportamentul martorilor și să îl modificăm, astfel încât să oprim încurajarea socială acordată de către colegi copiilor implicaţi în comportamente de bullying.

Studiile în domeniul neuroștiinţei demonstrează că acea parte a creierului în care se află circuitul de recompensă este mai activă la adolescenţi când sunt împreună cu prietenii lor decât atunci când sunt singuri. Aplicând aceste descoperiri la știinţa bullying-ului, ne putem explica faptul că un comportament bullying cu impact imediat pe îmbunătăţirea statutului în ochii colegilor (= o recompensă imediată) primește mult mai multă atenţie decât efectele negative ale acelui comportament pe termen lung. Când creierul copiilor este deturnat de recompensa atractivă a atenţiei colegilor, elevi care în mod obișnuit sunt empatici se pot lăsa luaţi de val pe moment, pierzându-și compasiunea pentru colegii lor. Cunoscând acest lucru, adulţii pot avea un rol preventiv, educându-i pe copii să își tempereze acţiunile, să se gândească la ceea ce fac și să considere respectul pentru ceilalţi o prioritate în toate interacţiunile lor cu colegii.

Pentru ca pot

Oportunitatea. Să nu uităm că cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care supravegherea din partea adulţilor este limitată sau nu există deloc. în școli, majoritatea agresiunilor se petrec pe culoar, în toalete, în curtea școlii, acestora li se adaugă și spaţiul online – adică acolo unde adulţii nu sunt de obicei prezenţi. Prezenţa strategică sporită a adulţilor poate reduce în mod semnificativ oportunităţile de comportament agresiv în rândul elevilor. Îngrijorător este și faptul că mulţi pedagogi renunţă la responsabilitate, minimalizând gravitatea bullying-ului, considerându-l un comportament natural între copii, sau delimitându-se de rolul de educator în raport cu relaţiile și comportamentele sociale ale copiilor, nu doar în raport cu achiziţiile lor academice. Atitudinea adulţilor faţă de fenomenul bullying influenţează profund percepţia copiilor asupra acestui tip de comportament. Când adulţii le sugerează elevilor – prin cuvinte, prin acţiuni sau prin lipsa acţiunilor – că agresiunea va fi tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și acceptabilă a lumii lor. Pentru copiii motivaţi de statutul social, de putere, de control și de atenţia colegilor, indiferenţa adulţilor reprezintă o invitaţie la a face bullying.

De ce agreseaNevoile din spatele comportamentelor de bullying

Este fundamental să recunoaștem că nevoile de statut, putere, control și atenţie sunt universal umane; satisfacerea lor reprezintă o premisă a sănătăţii și dezvoltării fiecăruia dintre noi. Însă, în contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin iniţiative, atitudini și comportamente pozitive, sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din care nimeni nu are, în esenţă, de câștigat.

Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalităţi pozitive și sănătoase prin care să permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă iniţiative sociale, să le valideze progresul și contribuţia, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuţi, auziţi, în control.

Este momentul să înţelegem că o sancţiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în faţa clasei sau ameninţarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullying-ul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenţie, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.

Care este situatia bullying-ului în școlile din România?

Deși fenomenul violenţei în școala se află de multă vreme în atenţia autorităţilor și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puţine dintre acestea analizând fenomenul la nivel naţional.

În cursul anului 2016, Salvaţi Copiii România a lansat primul primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înţelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violenţă între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educaţional din România.

Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinţii percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situaţii. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor personale sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situaţii. Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidenţă un nivel îngrijorător al prezenţei diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaţionale în contextul școlii.

Pentru întelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferentierea comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:

Excluderea din grup, izolarea socială, ameninţarea cu violenţa fizică și/sau umilirea, violenţa fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicţia de a vorbi/interacţiona cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.

Astfel, 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grupul de egali, iar 3 din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiţi elevi din clasă. Procentul celor care spun că au fost excluși din grupul de egali este și mai ridicat. Astfel, 23% dintre copii au menţionat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup, 31% că au fost excluşi şi 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.

37% dintre copiii participanţi la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spaţiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alţi copii.

73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar.

Separând contextele specifice de apariţie a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situaţii de bullying în școala în care învaţă, 58% au asistat la situaţii de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.

Copiii diferiţi devin ţinte predilecte ale comportamentelor de bullying.

Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorităţii (comportament timid, performanţă academică, prezenţa unei dizabilităţi, a unui diagnostic psihiatric sau a cerinţelor educaţionale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenenţa la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.

Copiii diferiţi devin ţinte predilecte ale comportamentelor de bullying.

Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorităţii (comportament timid, performanţă academică, prezenţa unei dizabilităţi, a unui diagnostic psihiatric sau a cerinţelor educaţionale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenenţa la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.

Copiii diferiţi devin ţinte predilecte ale comportamentelor de bullying.

Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorităţii (comportament timid, performanţă academică, prezenţa unei dizabilităţi, a unui diagnostic psihiatric sau a cerinţelor educaţionale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenenţa la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.

Copiii diferiţi devin ţinte predilecte ale comportamentelor de bullying.

Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorităţii (comportament timid, performanţă academică, prezenţa unei dizabilităţi, a unui diagnostic psihiatric sau a cerinţelor educaţionale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenenţa la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.

Datele prezentate mai sus sunt relevante la nivel național. Eșantionul de studiu a cuprins peste 1.300 de copii intervievați, din zonele urbane și rurale, din întregul sistem școlar (învățământ primar, gimnaziu și liceu). Vârsta copiilor a variat între 10 și 16 ani (Salvați Copiii România, 2016).

Organizația Mondială a Sănătății coordonează de asemenea, la nivel european, culegerea regulată de date care să ofere informații cu privire la comportamentele de sănătate și protecție ale elevilor din 42 de țări europene, printre care și România. Ultima ediție a studiului internațional “Health Behaviour of School aged Children”/ “Comportamentele sănătoase ale copiilor de vârstă școlară”, nu doar că a arătat diferențe semnificative cu privire la ratele bullying-ului în școlile europene, ci a plasat România într-un loc fierbinte al hărții Europei privind bullying-ul, cu următoarele cifre:

Excluderea din grup, izolarea socială, ameninţarea cu violenţa fizică și/sau umilirea, violenţa fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicţia de a vorbi/interacţiona cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.

37% dintre copiii participanţi la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spaţiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alţi copii.

E copilul tău implicat într-o situatie de bullying? Cum îti dai seama?

Adesea, copiii aleg să nu ne spună despre violență și bullying în școala lor; își doresc să se descurce singuri, atunci când sunt departe de casă. De aceea, este important să îi învățăm cum să reacționeze și cum să facă față diferitelor comportamente de bullying cu care s-ar putea întâlni în clasa sau școala lor.

Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinţii percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situaţii. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor personale sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situaţii. Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidenţă un nivel îngrijorător al prezenţei diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaţionale în contextul școlii.

Copilul tău victimă a bullying-ului

Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?

  • Îi este teamă să meargă la școală;
  • Se simte rău dimineața;
  • Ajunge acasă cu lovituri, vânătăi, tăieturi sau alte răni pe care nu poate să le explice;
  • Își modifică traseul către școală;
  • Pleacă la școală mai devreme sau mai târziu decât ora obișnuită;
  • Are dificultăți cu temele de casă și are note mai mici decât de obicei;
  • Are schimbări emoționale sau comportamentale (liniștit, retras, sau dimpotrivă, iritat, agitat), în rutina de joc sau felul în care folosește internetul și rețelele sociale;
  • Minte;
  • Are toleranță scăzută la frustrare;
  • Are coșmaruri sau alte tulburări de somn;
  • Vine acasă cu obiectele personale distruse;
  • „Pierde” frecvent obiecte personale;
  • Cere constant mai mulți bani de buzunar, mai multe sandwich-uri la pachet sau mai multe creioane colorate în penar;
  • Devine neliniștit când este întrebat ce se întâmplă la școală.

Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?

  • Ia în serios plângerile copilului cu privire la comportamentele de hărțuire de la școală. Copiilor le este adesea teamă sau rușine să spună că sunt hărțuiți la școală, așa că, atunci când o fac, este important să fie crezuți și luați în serios.
  • Copiii se vor descurca singuri, credem adesea. În realitate, au nevoie de cineva care să le fie alături, să îi sprijine și să îi înțeleagă.
  • Oferă copilului oportunități să vorbească despre bullying. Profită de orice moment informal din timpul zilei – când urmăriți ceva la televizor, ascultați muzică, vă jucați sau vă plimbați în parc.
  • Fii atent(ă) la semnele care ar putea indica faptul că un copil este victimă a bullying-ului.
  • Anunță școala de îndată ce suspectezi că este victimă a bullying-ului. Odată informate, cadrele didactice ar putea monitoriza mai atent comportamentele copiilor și ar putea lua măsurile necesare pentru a le garanta siguranța. Consilierul sau psihologul școlar ar putea, de asemenea, să ajute copilul sau să vă refere către un serviciu de specializat de asistență psihologică.

Copilul tău, initiator de bullying

Ce pot să fac dacă suspectez că este copilul meu cel care îi agresează pe ceilalti

  • Vorbește cu copilul. Ține cont de faptul că un copil care-și agresează și hărțuiește colegii va încerca adesea să ascundă emoțiile și comportamentele agresive, iar uneori să dea vina pe alți copii.
  • Să nu crezi că ai un copil “rău”. Prin comportamentele și atitudinea lor, copiii ne arată că ceva problematic se întâmplă. De asemenea, profită de această situație pentru a reflecta în ce măsură empatia, toleranța, generozitatea, curajul, cooperarea și prietenia au fost subiecte explicite de discuție între tine și copilul tău.
  • Învață-l pe copilul tău care sunt alegerile și comportamentele pozitive, valoroase și care sunt cele negative, prin care cei din jurul nostru au de suferit.
  • Acordă atenție propriilor comportamente, pe care le ai ca adult, ca părinte. Asigură-te că nu îți pui copilul în situația de a fi martorul comportamentelor violente, chiar la voi în familie.
  • Spune-i copilului tău că un astfel de comprtament este inacceptabil. Discută cu el despre impactul negativ al bullying-ului asupra tuturor copiilor.
  • Vorbește cu profesorii copilului tău. Comunicarea frecventă cu aceștia este importantă pentru a avea cât mai multe informații despre comportamentul copilului la școală.
  • Intensifică supervizarea comportamentelor și activităților în care este implicat copilul. Află cine îi sunt prietenii și asigură-te că știi unde își petrec timpul liber. Descurajează relațiile de prietenie în care sunt manifestări agresive. Discută întotdeauna cu copilul motivele care se află în spatele comportamentului său agresiv.
  • Stabilește reguli clare de familie și fii consecvent cu ele. Implică-i pe copii în stabilirea regulilor pentru a crește șansele ca acestea să fie respectate. Apreciază efortul copiilor și străduința acestora de a face zi de zi alegeri corecte și sănătoase pentru sine și pentru cei din jur.
  • Nu îți umili copilul doar pentru a-i arăta cum se simte o persoană când este umilită și hărțuită; asta nu va face decât să îi ofere un nou exemplu de violență și să contribuie la acumularea de noi emoții negative. Alege o reacție eficientă dar non-violentă, în acord cu vârsta și nivelul de dezvoltare și înțelegere a copilului. A-l pedepsi fizic înseamnă a-i arăta că violența este o soluție, o variantă de comportament acceptabilă.
  • Fii alături de copilul tău în procesul de a învăța cum să își gestioneze emoțiile și impulsurile agresive, într-o manieră empatică, blândă, adecvată, care să nu rănească pe nimeni.
  • Petrece mai mult timp cu copilul tău. Gândește-te la activități pe care le puteți face împreună, precum sport sau diverse hobby-uri.
  • Apreciază momentele de generozitate și compasiune ale copilului tău față de ceilalți. Arată-i că astfel de comportamente sunt valorizate și ajută-l să le descopere valoarea intrinsecă și sentimentul de bine pe care fiecare om îl trăiește când face o faptă bună. Nu încuraja comportamentele pozitive cu recompense materiale (cadouri, dulciuri, jocuri, timp la TV etc.); de asemenea, nu ajută să sancționezi comportamentele negative prin pedeapsă, respingere sau violență fizică. Astfel, copilul va învăța să facă fapte bune așteptând ceva la schimb sau încercând să evite pedepsele.

Copilul tău, martor al bullying-ului

Dacă ești părintele unui copil care merge la școală, este foarte important să te asiguri că familia ta, copilul tău, școala în care învață copilul tău sunteți informați și educați cu privire la fenomenul de bullying.

  • Cere informații despre politica și programele anti-bullying ale școlii, despre regulamentul școlar, precum și despre sistemul de referire/ raportare a cazurilor și discută apoi cu copilul despre asta, astfel încât să fie bine informat. Faceți împreună un plan de acțiune pentru o situație de bullying, cu toți pașii necesari pentru rezolvarea problemei. Imaginați-vă situații diverse, în care copilul este pe rând implicat direct sau doar martor al unui comportament de bullying.
  • Povestește-i copilului tău despre propria ta copilărie și ce te ajuta pe tine să rezolvi situațiile dificile.
  • Învață-l pe copil să rezolve situațiile contradictorii fără cuvinte și comportamente violente. De asemenea, învață-l abilități de asertivitate și auto-apărare: cum să pășească cu încredere, cum să fie atent la ce se întâmplă în jurul lui, cum să se apere cu ajutorul cuvintelor. Foarte important – învață-l să-și facă prieteni și să le ceară ajutorul la nevoie.
  • Întreabă-l pe copil care crede că ar fi cea mai bună soluție într-o situație de bullying. Copiii se tem adesea că, dacă raportează o situație de bullying, lucrurile se vor înrăutăți. Au nevoie să fie ascultați și asigurați că împreună veți rezolva problema.
  • Ascultă! Încurajează-l pe copil să vorbescă despre școală, evenimente sociale, ce se întâmplă de obicei pe drumul către și de la școală, în recreații, cum arată toaletele și ce se întâmplă acolo. Acordă atenție conversațiilor lui cu alți copii. Astfel ai putea să descoperi primele indicii cu privire la eventuala poziția de victimă, agresor sau martor direct, a copilului tău. Rămâi aproape, cu mintea și inima deschise!
  • Ajută-i pe copii să învețe abilitățile sociale de care au nevoie pentru a-și face noi prieteni. Un copil încrezător, înconjurat de prieteni, are șanse mici să fie victimă a bulying-ului sau să fie violent cu alți copii. De asemenea, înconjurat de prieteni, va fi suficient de încrezător pentru a lua atitudine, atunci când va fi martorul unui comportament de bullying.
  • Nu uita! 73% dintre elevii români afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în școala lor. Sunt șanse extrem de mari ca, printre ei, să se afle și copilul tău. A-l învăța să ia atitudine într-o astfel de situație devine extrem de important, nu doar pentru siguranța lui ci, implicit, pentru diminuarea nivelului de bullying în școală, în general.

Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?

  • Primul lucru pe care un copil martor îl poate face este să-și exprime dezacordul și să nu încurajeze bullying-ul prin râs, aplauze sau orice alt comportament care l-ar ajuta pe copilul care agresează să se simtă puternic și valorizat.
  • În funcție de nivelul de confort al fiecărui copil martor și de gravitatea situației respective, învață-l pe copilul tău să ofere ajutor imediat și direct copilului victimă, prin cuvinte adresate celor care îl agresează (ex.: “Opriți-vă, nu este ok ce faceți!) și copilului agresat (ex.: “Eu sunt de partea ta! Te voi ajuta!”), precum și prin comportamente de sprijin (ex.: îl ajută pe copilul agresat să își strângă lucrurile împrăștiate, să își curețe hainele sau ghiozdanul, dacă au fost murdărite, etc.).
  • Oferirea de sprijin copilului rănit poate continua și după încheierea propriu-zisă a incidentului, prin adresarea de mesaje de compasiune, empatie și sprijin emoțional.
  • In situațiile grave, este important ca fiecare copil să solicite rapid ajutor din partea celui mai apropiat adult (cadru didactic, personal administrativ)!
  • Indiferent de gravitatea situației, fiecare caz de bullying trebuie raportat către un adult angajat al școlii. Rolul copilului martor este esențial în sistemul de raportare, dat fiind faptul că, un copil victimă, intimidat, speriat și constant amenințat, rareori face acest lucru.

E copilul tău implicat într-o situatie de bullying? Cum îti dai seama?

Deși fenomenul violenţei în școala se află de multă vreme în atenţia autorităţilor și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puţine dintre acestea analizând fenomenul la nivel naţional.

În cursul anului 2016, Salvaţi Copiii România a lansat primul primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înţelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violenţă între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educaţional din România.

Dacă faceți acest lucru împreună cu colegii voștri, cu conducerea școlii voastre, cu elevii și părinții, veți avea astfel la dispoziție eforturi unite pentru o abordare educațională cu adevărat colaborativă. Această abordare permite asumare și perspective din unghiuri multiple, evaluând nevoile și resursele fiecărei școli în parte.

Cu cât vom înțelege mai repede că abordarea eficientă a fenomenului de bullying implică întreaga școală, cu atât vom fi mai aproape de construirea de soluții multiple, nuanțate, care să ia în considerare complexitatea acestei forme specifice de violență între copii. Politicile educaționale bazate pe dovezi (Craig et al., 2012) confirmă faptul că intervențiile anti-bullying eficiente nu pot fi limitate doar la clasă, oră, la activitățile curriculare sau extracurriculare. Inițiativele anti-bullying nu pot funcționa singure, fără angajamentul administrației școlii, profesorilor și personalului auxiliar. Implicarea părinților este de asemenea extrem de importantă. În ultimul rând, dar nu mai puțin important, participarea semnificativă din partea copiilor ar trebui văzută ca o resursă puternică în abordarea bullying-ului școlar.

Programul Olweus de prevenire a bullying-ului

Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.

Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.

1.Arataţi căldură și interes pozitiv și implicaţi-vă în viețile elevilor.

2.Acționați ca modele pozitive de comportament pentru elevii școlii!

3.Stabiliți limite ferme pentru comportamentele inacceptabile, astfel încât fiecărei persoane din cadrul școlii, adult sau copil, să îi fie clar care sunt comportamentele așteptate, încurajate și care sunt cele față de care școala ca instituție de educație va lua atitudine.

4.Identificați în mod consecvent cauzele care duc la încălcarea limitelor și construiți soluții eficiente.

Programul propune și patru reguli care vor ghida zilnic conduita socială a elevilor în spațiul școlii. Ele pot fi afișate peste tot în clădirea școlii și în fiecare clasă, discutate cu elevii și părinții.

1. Nu îi vom agresa pe colegii noștri.

2. Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.

3. Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.

4. Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.

Modelul pare, la prima vedere, că necesită mult timp și eforturi intense. Studierea atentă a principiilor și regulilor cheie ne ajută să vedem că acestea nu sunt noi sau speciale. Diferența o poate face doar o abordare ce implică întreaga școală și arată în mod clar că bullying-ul este o responsabilitate comună, iar gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor.

Adoptarea unui răspuns de către întreaga școală este, conform rezultatelor studiilor și evaluărilor internaționale, cel mai eficient mod de a îmbunătății calitatea mediului educațional și siguranța fizică și emoțională a elevilor în cadrul școlii.

Caracteristici

Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenţionat, menit să provoace suferinţă și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.

Spre deosebire de comportamentele de violenţă, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoţii intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoţionale se diminuează, iar situaţiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.

Bullying-ul este o problemă relaţională care solicită întotdeauna o soluţie și schimbări semnificative la nivelul relaţiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenţie directă din partea adulţilor, în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.

Pentru întelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferentierea comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:

Episoadele singulare de excludere socială:

  • Un copil care nu este invitat la petrecerea de acasă a unui alt coleg, nu este victima unui comportament de bullying.
  • Un copil care nu este niciodată inclus în proiectele de grup ale clasei sau niciodată ales în echipele de fotbal la ora de sport este victimă a bullying-ului.

Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:

  • A ameninţa un coleg cu bătaia, urmare a unei situaţii neplăcute în grup, este un comportament violent negativ, indezirabil, dar nu este bullying.
  • A cere unui copil zilnic taxa de protecţie în curtea școlii, cu ameninţarea că, în cazul unui refuz, orice i se poate întâmpla, reprezintă un comportament de bullying.

Episoadele singulare de comportament ironic:

  • O remarcă ironică la adresa unui coleg, realizată într-un context în care se amuză tot grupul, inclusiv ținta ironiei, nu reprezintă un comportament de bullying.
  • Umilirea repetată a unui coleg în fața clasei, prin folosirea de cuvinte jignitoare sau invocarea unor aspecte fizice sau comportamentale, într-o manieră negativă, cu intenția de a răni colegul respectiv, este un comportament de bullying.

Conflictele/situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin reciprocitate la nivelul intenției:

  • Doi copii care au ceva de împărțit în curtea școlii și își «reglează conturile», cu furie, limbaj nepotrivit și pumni împărțiți cu generozitate, de ambele părți, nu sunt protagoniștii unei situații de bullying.
  • Un copil care este zilnic îmbrâncit, i se pun piedici sau primește «capace» peste cap, spre amuzamentul altor colegi, este victima unei situații de bullying.

Toate comportamentele menţionate anterior au potenţial de a genera stres, disconfort, suferinţă în dinamica relaţională a copiilor. Ele devin însă comportamente de bullying atunci când sunt iniţiate deliberat, în mod repetat și în contexte în care copiii vizaţi nu au nici putere de decizie, nici suportul grupului.

Mituri si realitati

Convingerile eronate despre violenţă, bullying și victimizare sunt larg răspândite. Acestea ne afectează adesea judecata corectă în situaţiile de bullying, împiedicându-ne să detectăm la timp semnele bullying-ului și să răspundem situaţiilor dificile în mod corespunzător. Există o serie de mituri (ex. “Bullying-ul nu este grav. Sunt doar copii care se comportă cum se comportă copiii”) care minimalizează realitatea bullying-ului în școală.

Vă încurajăm să reflectaţi serios la percepţiile și prejudecăţile cu privire la bullying:

mit

Bullying-ul este un aspect normal al copilăriei, care există de când lumea și care trebuie pur și simplu ignorat, pentru că va trece de la sine.

realitate

Nu este nimic normal sau acceptabil când vine vorba despre bullying, iar ignorarea acestor comportamente repetate, care generează atâta suferinţă, nu duce automat la dispariţia lor. Bullying-ul erodează stima de sine și încrederea unui copil că școala este un loc sigur în care învăţăm și ne facem prieteni. Ori de câte ori vedeţi o situaţie de bullying, vorbiţi cu un adult despre asta și căutaţi o soluţie pentru a opri violenţa.

mit

Bullying-ul este un ritual de iniţiere prin care trebuie să treacă fiecare copil, pentru a se maturiza.

realitate

Sunt încă oameni în diferite părţi ale lumii care afirmă că hărţuirea, discriminarea, rasismul, violenţa, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual, molestarea, violul și violenţa domestică sunt ritualuri de iniţiere. În realitate, fiecare dintre aceste comportamnete este de neacceptat. Ba mai mult, în multe ţări, astfel de atitudini și comportamente sunt considerate încălcări grave ale drepturilor omului și sunt pedepsite prin lege.

mit

Elevii vor depăși cu ușurinţă bullying-ul, indiferent dacă sunt victime sau agresori.

realitate

Bullying-ul nu este niciodată ușor de depășit. Adesea, copiii care fac comportamente de bullying devin adulţi fără scrupule, capabil de orice pentru a-și atinge obiectivele; uneori vor fi chiar în conflict cu legea. Cât despre efectele victimizării, aceste sunt profunde și se pot menţine până la vârsta adultă, sub forma depresiei, a lipsei de încredere în sine iar uneori chiar a gândurilor suicidare.

mit

Poţi detecta un agresor după cum arată și se poartă.

realitate

Nu există semne specifice care să ne indice cu certitudine că un copil este agresor. Ba mai mult, același copil, poate fi victimă sau agresor, în circumstanţe diferite ale vieţii sale.

mit

Bullying-ul online nu implică rănire fizică. Așadar, care este problema?

realitate

Sunt adolescenţi și tineri care s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din situaţia de hărţuire, ameninţare și abuz continuu. Rănile emoţionale se vindecă greu, iar unii dintre noi nu reușim niciodată să trecem peste ele. Sunt website-uri ce le permit utilizatorilor să posteze anonim ceea ce înseamnă că este foarte dificil să oprești acest tip de abuz. Este important să luaţi un screenshot al oricăror conversaţii, mesaje și postări pe care le percepeţi ca bullying, pentru a avea o dovadă.

mit

Uneori, copiii chiar merită să fie agresaţi sau umiliţi.

realitate

Niciun copil nu merită să fie agresat. Fiecare copil face tot ce poate și pentru a se descurca, nimeni nu merită să fie victimizat. Unii copii sunt diferiţi, pot acţiona sau arăta într-un anumit fel, care atrage bullying-ul; sarcina fiecăruia dintre noi este să oprim bullying-ul și să ajutăm victima să înveţe abilităţile necesare pentru a gestiona într-un mod mai eficient bullying-ul.

Tipuri de bullying

Bullying-ul are feţe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenţie este să provoace suferinţă. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.

Bullying-ul fizic

Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se limitează la, comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvenţa cu care ele se manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezenţa unui adult cu rol de protecţie (cadru didactic, părinte).

Bullying-ul verbal

Bullying-ul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conţinut homofob sau rasist este o modalitate prin care foarte mulţi copii experimentează puterea cuvintelor de a genera suferinţă.

Bullying-ul social

Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputaţia socială a unui copil și de a-l plasa într-o situaţie de umilinţă publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situaţii stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.

Cyberbullying

Tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul. Ascuns sau evident, acesta se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spaţiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conţinut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spaţiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.). Este o formă deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferenţiază prin viteza de propagare a informaţiilor negative și posibilităţile limitate ale victimei de a controla situaţia.

Cazuri izolate sau un adevărat fenomen?

Cât de frecvente sunt aceste forme de bullying în școlile din România? Potrivit cercetării «Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu Sociologic la nivel naţional», realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii în anul 2016, s-au constatat următoarele:

  • În ceea ce privește excluderea din grup, 31% din copii au declarat că au fost în mod frecvent excluși din activităţile de grup din cadrul școlii și 23% au fost ameninţaţi cu excluderea din grup;
  • 24% din copii au raportat că au fost în mod constant umiliţi în faţa altor copii și 37% au fost victime ale zvonurilor negative împrăștiate în comunitatea școlară;
  • Din categoria bullying-ului fizic, 13% din copii au avut bunurile personale distruse de alţii și 30% au fost loviţi în mod repetat de alţi elevi la școală. De asemenea, 78% din toţi elevii au raportat că au asistat la cel puţin o situaţie de bullying în școala lor;
  • 68% din copiii români au confirmat că bullying-ul cibernetic are loc pe reţelele sociale;

Citind statisticile de mai sus, fiecare dintre noi, fie ca e elev, părinte sau profesor, își poate extrage singur răspunsul la întrebarea din titlu. Și, da!, ce bine ar fi fost să fie doar niște cazuri izolate.

Efectele bullying-ului asupra copiilor

Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom înţelege mai repede că, într-o situaţie de bullying, toţi copiii sunt victime, indiferent de rolul specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiţi să găsim soluţiile optime pentru a transforma școala într-un mediu sigur pentru toţi copiii.

Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează consecinţe negative pentru toţi, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de substanţe sau suicid.

Efecte asupra agresorilor

În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de bullying, este întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, de risc, pe măsură ce aceștia intră în anii adolescenţei. Astfel, copiii care au experienţe de a agresa sistematic colegi, au șanse ca în adolescenţă și la vârsta adultă să:

  • consume alcool și alte substanţe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoţională;
  • aibă comportamente violente și delincvente, de vandalism, violenţă fizică extremă, furt, abandon școlar;
  • se implice prematur în relaţii sexuale cu risc;
  • să devină adulţi cu risc crescut de comportament ilegal, violenţă domestică și abilităţi minime de menţinere a unui loc de muncă;

Efecte asupra victimelor

Referindu-ne specific la copiii victime în situaţii de bullying, ne putem aștepta la consecinţe negative în planul rezultatelor școlare, sănătăţii fizice și confortului emoţional. Copiii care sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alţi copii să:

  • dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind sentimente acute de tristeţe, însingurare, teamă și îngrijorare;
  • aibă aibă dificultăţi de somn și alimentaţie (ex. pot dormi puţin și agitat; vor avea dificultăţi de trezire dimineaţa, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot exprima nevoia de a «ronţăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame) ;
  • își piardă interesul pentru activităţi care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joaca, citit, interacţiune cu cei din jur etc.);
  • aibă frecvent dificultăţi de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile, greaţă, dureri de stomac) ;
  • înregistreze o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoţită de absenteism sau chiar refuzul de a merge la școală;

Efecte asupra martorilor

Cât despre copiii martori ai bullying-ului, experienţa de a fi zi de zi într-o școală care eșuează în a le satisface nevoile de confort și siguranţă fizică și emoţională, le crește acestora probabilitatea de a lipsi frecvent de la școală, de a trăi sentimente acute de anxietate, neliniște și îngrijorare, de a consuma alcool sau alte substanţe pentru a se simţi mai bine sau a fi acceptaţi în «găștile puternice» , precum și de a copia comportamente de bullying pentru a-și asigura «supravieţuirea» în școală și a se asigura astfel că nu vor deveni următoarele victime.

Nu în ultimul rând, este demn de menţionat avertismentul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care plasează bullying-ul, alături de abuzul în familie, în topul factorilor de risc pentru sănătatea mentală a copiilor și pentru apariţia comportamentelor suicidare în rândul adolescenţilor.

De ce agresează copiii?

Ca pedagogi interesaţi de a găsi soluţii eficiente pentru prevenirea și diminuarea bullying-ului în școală, este important să renunţăm la perspectiva incriminatorie „Cine agresează?” și să ne concentrăm pe o abordare de rezolvare a problemei. Cum înţelegerea este un pas important în rezolvarea oricărei dificultăţi, să ne întrebăm mai degrabă: de ce agresează copiii? Efortul de a înţelege ce îi face pe copii să se poarte agresiv, ne va ghida spre intervenţii eficiente, pentru a pune capăt acestui comportament de risc. Motivele din spatele comportamentului de bullying sunt poate la fel de diverse precum copiii înșiși. Vom prezenta însă cele mai frecvente explicaţii puse în evidenţă de experienţa a mii de educatori la nivel mondial, precum și de studiile din domeniul psihologiei educaţiei și comportamentului copiilor.

Statut Social

Mitul care afirmă că agresorii au o stimă de sine scăzută a fost infirmat de numeroase studii din domeniul psihopedagogiei. Mulţi dintre copiii care agresează sunt, de fapt, mai degrabă populari, isteţi, încrezători și abili din punct de vedere social. Descoperiri recente arată că mulţi dintre cei care agresează nu sunt motivaţi de nesiguranţă, ci mai degrabă de dorinţa de a-și îmbunătăţi statutul social. Un studiu al profesorilor de sociologie Robert Faris și Diane Felmlee (2011), pune în evidenţă dorinţa de a câștiga statut social ca motiv frecvent pentru care copiii folosesc acţiunile de tip bullying unii împotriva altora. în plus, Faris și Felmlee identifică hărţuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și relaţional) drept cele mai eficiente tactici ale elevilor care renunţă la prietenie și colaborare, în schimbul popularităţii.

Putere și control

Copiii care agresează se bucură de sentimentul de putere și control pe care îl au atunci când domină interacţiunile și îi manipulează pe ceilalţi elevi. Nu este deloc neobișnuit ca un elev să își exercite puterea și influenţa pentru a decide cine este înăuntrul grupului și cine este în afara lui. Prietenii acelui elev pot trăi permanent cu teama că vor fi următoarele victime dacă nu fac ceea ce le spune elevul respectiv. Dinamica puterii și a controlului este exercitată prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Copiii care agresează pentru a-și păstra puterea și controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei. Pe mulţi dintre ei, deficitul de empatie îi face să nu ia în seamă drepturile, nevoile și sentimentele celorlalţi.

Atentia colegiilor

Elevii care pun preţ pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin intermediul atenţiei primite din partea grupului de colegi. Ori de câte ori martorii râd, încurajează, își dau consimţământul și chiar și atunci când tac de frica bullying-ul, agresorul este încurajat și devine predispus să repete acest comportament și în viitor. Așadar, o strategie importantă pentru a pune capăt agresiunii este să înţelegem rolul pe care îl are comportamentul martorilor și să îl modificăm, astfel încât să oprim încurajarea socială acordată de către colegi copiilor implicaţi în comportamente de bullying.


Studiile în domeniul neuroștiinţei demonstrează că acea parte a creierului în care se află circuitul de recompensă este mai activă la adolescenţi când sunt împreună cu prietenii lor decât atunci când sunt singuri. Aplicând aceste descoperiri la știinţa bullying-ului, ne putem explica faptul că un comportament bullying cu impact imediat pe îmbunătăţirea statutului în ochii colegilor (= o recompensă imediată) primește mult mai multă atenţie decât efectele negative ale acelui comportament pe termen lung. Când creierul copiilor este deturnat de recompensa atractivă a atenţiei colegilor, elevi care în mod obișnuit sunt empatici se pot lăsa luaţi de val pe moment, pierzându-și compasiunea pentru colegii lor. Cunoscând acest lucru, adulţii pot avea un rol preventiv, educându-i pe copii să își tempereze acţiunile, să se gândească la ceea ce fac și să considere respectul pentru ceilalţi o prioritate în toate interacţiunile lor cu colegii.

Pentru ca pot

Oportunitatea. Să nu uităm că cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care supravegherea din partea adulţilor este limitată sau nu există deloc. În școli, majoritatea agresiunilor se petrec pe culoar, în toalete, în curtea școlii, acestora li se adaugă și spaţiul online – adică acolo unde adulţii nu sunt de obicei prezenţi. Prezenţa strategică sporită a adulţilor poate reduce în mod semnificativ oportunităţile de comportament agresiv în rândul elevilor.

Îngrijorător este și faptul că mulţi pedagogi renunţă la responsabilitate, minimalizând gravitatea bullying-ului, considerându-l un comportament natural între copii, sau delimitându-se de rolul de educator în raport cu relaţiile și comportamentele sociale ale copiilor, nu doar în raport cu achiziţiile lor academice. Atitudinea adulţilor faţă de fenomenul bullying influenţează profund percepţia copiilor asupra acestui tip de comportament. Când adulţii le sugerează elevilor – prin cuvinte, prin acţiuni sau prin lipsa acţiunilor – că agresiunea va fi tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și acceptabilă a lumii lor. Pentru copiii motivaţi de statutul social, de putere, de control și de atenţia colegilor, indiferenţa adulţilor reprezintă o invitaţie la a face bullying.

Nevoile din spatele comportamentelor de bullying

Este fundamental să recunoaștem că nevoile de statut, putere, control și atenţie sunt universal umane; satisfacerea lor reprezintă o premisă a sănătăţii și dezvoltării fiecăruia dintre noi. Însă, în contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin iniţiative, atitudini și comportamente pozitive, sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din care nimeni nu are, în esenţă, de câștigat.

Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalităţi pozitive și sănătoase prin care să permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă iniţiative sociale, să le valideze progresul și contribuţia, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuţi, auziţi, în control.

Este momentul să înţelegem că o sancţiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în faţa clasei sau ameninţarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullying-ul, pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenţie, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.

Care este situatia bullying-ului în școlile din România?

Deși fenomenul violenţei în școala se află de multă vreme în atenţia autorităţilor și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puţine dintre acestea analizând fenomenul la nivel naţional.

În cursul anului 2016, Salvaţi Copiii România a lansat primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înţelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violenţă între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educaţional din România.

Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinţii percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situaţii. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor personale sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situaţii. Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidenţă un nivel îngrijorător al prezenţei diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaţionale în contextul școlii.

Pentru întelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferentierea comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:

Excluderea din grup, izolarea socială, ameninţarea cu violenţa fizică și/sau umilirea, violenţa fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicţia de a vorbi/interacţiona cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.

Astfel, 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grupul de egali, iar 3 din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiţi elevi din clasă. Procentul celor care spun că au fost excluși din grupul de egali este și mai ridicat. Astfel, 23% dintre copii au menţionat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup, 31% că au fost excluşi şi 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.

37% dintre copiii participanţi la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spaţiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alţi copii.

73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar.

Separând contextele specifice de apariţie a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situaţii de bullying în școala în care învaţă, 58% au asistat la situaţii de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.

Copiii diferiţi devin ţinte predilecte ale comportamentelor de bullying.

Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorităţii (comportament timid, performanţă academică, prezenţa unei dizabilităţi, a unui diagnostic psihiatric sau a cerinţelor educaţionale speciale), statutul de nou venit în grup, apartenenţa la un mediu socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile ca un copil să devină victimă a bullying-ului.

Cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-ului nu este să intervină, ci să se uite.

Agresiunea este considerată un spectacol menit să distreze; atunci când intervin, copiii susțin în cea mai mare măsură agresorul.

Există situații în care comportamentele de bullying sunt evaluate și sancționate discriminatoriu.

Bullying-ul provenind de la copiii cu rezultate bune la învățătură este uneori puțin vizibil pentru adulți sau se sancționează într-o manieră mai blândă, în timp ce copiii cu rezultate școlare slabe sunt percepuți apriori ca fiind vinovați și responsabili de comportamentul violent. Sancțiunile școlare de tipul „scăderea notei la purtare”, „suspendarea” sau „mutarea la o altă clasă, în cadrul aceleiași școli sau la o altă școală” sunt considerate de elevii de gimnaziu măsuri eficiente pentru reducerea comportamentelor de bullying, în timp ce adolescenții sunt mai degrabă pesimiști în legătură cu eficiența lor în raport cu reducerea fenomenului.

Nici unul dintre copiii care a participat la interviurile de grup nu a știut despre existența unei comisii de combatere a violenței în școala lor.

Atunci când sunt luate, măsurile de combatere a violenței sunt legate de evenimente singulare deosebit de severe. Adulții sunt descriși de către copii, în general, ca fiind toleranți față de formele psihologice și emoționale ale bullying-ului. Intervenția clasică în bullying vine de obicei foarte târziu, atunci când conflictul escaladează și violență a avut loc deja. Școlile nu au o abordare comună în cazurile de bullying. Unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi. Unii copii au menționat că există situații în care profesorii încurajeză bullying-ul sau pe agresori, umilind în mod constant unii copii. Intervențiile se concentrează de obicei pe agresor și victimă, dând puțină importanță reacției grupului de martori.

În ceea ce privește intervențiile care provin de la părinți, impactul acestora poate varia:

există părinți care agravează relația dintre copii (de exemplu, atunci când părinții vin la școală să-și „apere” fiul/fiica cerând explicații sau „disciplinând” copilul cu care fiul lor/fiica este în conflict) dar și părinți care, prin implicare, contribuie la reducerea violenței. Din perspectiva copiilor, însă, părinții au mai degrabă un nivel scăzut de conștientizare cu privire la prezența/dimensiunile/ implicațiile bullying-ului în viața școlară a copiilor.

Abuzul fizic asupra copilului, în familia de provenienţă, este asociat semnificativ cu comportamente de tip bullying.

Abuzul în familie implică atât perpetuarea de către copil a comportamentelor abuzive, cât şi „obişnuinţa” cu statutul de victimă. Analizând relaţia dintre practicile parentale/diferitele forme de abuz în familia de provenienţă, s-a observat o dublă asociere a abuzului în familie, atât cu statutul de agresor, cât şi cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviţi cu palma sau urecheaţi de părinţi spun, într-o măsură semnificativ mai ridicată, că au exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil. În acelaşi timp, s-a remarcat o creştere semnificativă a situaţiilor în care un copil devine victimă a hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență fizică) dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență. De asemenea, studiul a pus în evidență faptul că părinţii care afirmă că au bătut sau umilit/făcut de ruşine propriul copilul consideră într-o măsură semnificativ mai ridicată atât că acesta din urmă poate umili sau agresa un alt copil, cât şi că acesta poate fi victimă într-o situaţie de hărţuire între egali.

1 din 10 elevi de 11 ani au fost agresați de cel puțin trei ori în luna anterioară participării la interviu, procentajul celor de 13 ani fiind de 16%.

Frecvența acestor comportamente plasează România pe locul 13 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul.

Cât despre perpetuarea unui comportament de bullying, cifrele arată după cum urmează:

17% din copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Frecvența acestor comportamente plasează România pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul.

Datele prezentate mai sus sunt relevante la nivel național. Eșantionul de studiu a cuprins peste 1.300 de copii intervievați, din zonele urbane și rurale, din întregul sistem școlar (învățământ primar, gimnaziu și liceu). Vârsta copiilor a variat între 10 și 16 ani (Salvați Copiii România, 2016).

Organizația Mondială a Sănătății coordonează de asemenea, la nivel european, culegerea regulată de date care să ofere informații cu privire la comportamentele de sănătate și protecție ale elevilor din 42 de țări europene, printre care și România. Ultima ediție a studiului internațional “Health Behaviour of School aged Children”/ “Comportamentele sănătoase ale copiilor de vârstă școlară”, nu doar că a arătat diferențe semnificative cu privire la ratele bullying-ului în școlile europene, ci a plasat România într-un loc fierbinte al hărții Europei privind bullying-ul, cu următoarele cifre:

Excluderea din grup, izolarea socială, ameninţarea cu violenţa fizică și/sau umilirea, violenţa fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicţia de a vorbi/interacţiona cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.

37% dintre copiii participanţi la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spaţiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alţi copii.

E copilul tău implicat într-o situatie de bullying? Cum îti dai seama?

Adesea, copiii aleg să nu ne spună despre violență și bullying în școala lor, își doresc să se descurce singuri, atunci când sunt departe de casă. De aceea, este important să îi învățăm cum să reacționeze și cum să facă față diferitelor comportamente de bullying cu care s-ar putea întâlni în clasa sau școala lor.

Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinţii percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situaţii. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor personale sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situaţii. Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidenţă un nivel îngrijorător al prezenţei diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaţionale în contextul școlii.

Copilul tău victimă a bullying-ului

Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?

  • Îi este teamă să meargă la școală;
  • Se simte rău dimineața;
  • Ajunge acasă cu lovituri, vânătăi, tăieturi sau alte răni pe care nu poate să le explice;
  • Își modifică traseul către școală;
  • Pleacă la școală mai devreme sau mai târziu decât ora obișnuită;
  • Are dificultăți cu temele de casă și are note mai mici decât de obicei;
  • Are schimbări emoționale sau comportamentale (liniștit, retras, sau dimpotrivă, iritat, agitat), în rutina de joc sau felul în care folosește internetul și rețelele sociale;
  • Minte;
  • Are toleranță scăzută la frustrare;
  • Are coșmaruri sau alte tulburări de somn;
  • Vine acasă cu obiectele personale distruse;
  • „Pierde” frecvent obiecte personale;
  • Cere constant mai mulți bani de buzunar, mai multe sandwich-uri la pachet sau mai multe creioane colorate în penar;
  • Devine neliniștit când este întrebat ce se întâmplă la școală.

Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?

  • Ia în serios plângerile copilului cu privire la comportamentele de hărțuire de la școală. Copiilor le este adesea teamă sau rușine să spună că sunt hărțuiți la școală, așa că, atunci când o fac, este important să fie crezuți și luați în serios.
  • Copiii se vor descurca singuri, credem adesea. În realitate, au nevoie de cineva care să le fie alături, să îi sprijine și să îi înțeleagă.
  • Oferă copilului oportunități să vorbească despre bullying. Profită de orice moment informal din timpul zilei – când urmăriți ceva la televizor, ascultați muzică, vă jucați sau vă plimbați în parc.
  • Fii atent(ă) la semnele care ar putea indica faptul că un copil este victimă a bullying-ului.
  • Anunță școala de îndată ce suspectezi că este victimă a bullying-ului. Odată informate, cadrele didactice ar putea monitoriza mai atent comportamentele copiilor și ar putea lua măsurile necesare pentru a le garanta siguranța. Consilierul sau psihologul școlar ar putea, de asemenea, să ajute copilul sau să vă refere către un serviciu de specializat de asistență psihologică.

Copilul tău, initiator de bullying

Ce pot să fac dacă suspectez că este copilul meu cel care îi agresează pe ceilalti

  • Vorbește cu copilul. Ține cont de faptul că un copil care-și agresează și hărțuiește colegii va încerca adesea să ascundă emoțiile și comportamentele agresive, iar uneori să dea vina pe alți copii.
  • Să nu crezi că ai un copil “rău”. Prin comportamentele și atitudinea lor, copiii ne arată că ceva problematic se întâmplă. De asemenea, profită de această situație pentru a reflecta în ce măsură empatia, toleranța, generozitatea, curajul, cooperarea și prietenia au fost subiecte explicite de discuție între tine și copilul tău.
  • Învață-l pe copilul tău care sunt alegerile și comportamentele pozitive, valoroase și care sunt cele negative, prin care cei din jurul nostru au de suferit.
  • Acordă atenție propriilor comportamente, pe care le ai ca adult, ca părinte. Asigură-te că nu îți pui copilul în situația de a fi martorul comportamentelor violente, chiar la voi în familie.
  • Spune-i copilului tău că un astfel de comprtament este inacceptabil. Discută cu el despre impactul negativ al bullying-ului asupra tuturor copiilor.
  • Vorbește cu profesorii copilului tău. Comunicarea frecventă cu aceștia este importantă pentru a avea cât mai multe informații despre comportamentul copilului la școală.
  • Intensifică supervizarea comportamentelor și activităților în care este implicat copilul. Află cine îi sunt prietenii și asigură-te că știi unde își petrec timpul liber. Descurajează relațiile de prietenie în care sunt manifestări agresive. Discută întotdeauna cu copilul motivele care se află în spatele comportamentului său agresiv.
  • Stabilește reguli clare de familie și fii consecvent cu ele. Implică-i pe copii în stabilirea regulilor pentru a crește șansele ca acestea să fie respectate. Apreciază efortul copiilor și străduința acestora de a face zi de zi alegeri corecte și sănătoase pentru sine și pentru cei din jur.
  • Nu îți umili copilul doar pentru a-i arăta cum se simte o persoană când este umilită și hărțuită; asta nu va face decât să îi ofere un nou exemplu de violență și să contribuie la acumularea de noi emoții negative. Alege o reacție eficientă dar non-violentă, în acord cu vârsta și nivelul de dezvoltare și înțelegere a copilului. A-l pedepsi fizic înseamnă a-i arăta că violența este o soluție, o variantă de comportament acceptabilă.
  • Fii alături de copilul tău în procesul de a învăța cum să își gestioneze emoțiile și impulsurile agresive, într-o manieră empatică, blândă, adecvată, care să nu rănească pe nimeni.
  • Petrece mai mult timp cu copilul tău. Gândește-te la activități pe care le puteți face împreună, precum sport sau diverse hobby-uri.
  • Apreciază momentele de generozitate și compasiune ale copilului tău față de ceilalți. Arată-i că astfel de comportamente sunt valorizate și ajută-l să le descopere valoarea intrinsecă și sentimentul de bine pe care fiecare om îl trăiește când face o faptă bună. Nu încuraja comportamentele pozitive cu recompense materiale (cadouri, dulciuri, jocuri, timp la TV etc.); de asemenea, nu ajută să sancționezi comportamentele negative prin pedeapsă, respingere sau violență fizică. Astfel, copilul va învăța să facă fapte bune așteptând ceva la schimb sau încercând să evite pedepsele.

Copilul tău, martor al bullying-ului

Dacă ești părintele unui copil care merge la școală, este foarte important să te asiguri că familia ta, copilul tău, școala în care învață copilul tău sunteți informați și educați cu privire la fenomenul de bullying.

  • Cere informații despre politica și programele anti-bullying ale școlii, despre regulamentul școlar, precum și despre sistemul de referire/ raportare a cazurilor și discută apoi cu copilul despre asta, astfel încât să fie bine informat. Faceți împreună un plan de acțiune pentru o situație de bullying, cu toți pașii necesari pentru rezolvarea problemei. Imaginați-vă situații diverse, în care copilul este pe rând implicat direct sau doar martor al unui comportament de bullying.
  • Povestește-i copilului tău despre propria ta copilărie și ce te ajuta pe tine să rezolvi situațiile dificile.
  • Învață-l pe copil să rezolve situațiile contradictorii fără cuvinte și comportamente violente. De asemenea, învață-l abilități de asertivitate și auto-apărare: cum să pășească cu încredere, cum să fie atent la ce se întâmplă în jurul lui, cum să se apere cu ajutorul cuvintelor. Foarte important – învață-l să-și facă prieteni și să le ceară ajutorul la nevoie.
  • Întreabă-l pe copil care crede că ar fi cea mai bună soluție într-o situație de bullying. Copiii se tem adesea că, dacă raportează o situație de bullying, lucrurile se vor înrăutăți. Au nevoie să fie ascultați și asigurați că împreună veți rezolva problema.
  • Ascultă! Încurajează-l pe copil să vorbescă despre școală, evenimente sociale, ce se întâmplă de obicei pe drumul către și de la școală, în recreații, cum arată toaletele și ce se întâmplă acolo. Acordă atenție conversațiilor lui cu alți copii. Astfel ai putea să descoperi primele indicii cu privire la eventuala poziția de victimă, agresor sau martor direct, a copilului tău. Rămâi aproape, cu mintea și inima deschise!
  • Ajută-i pe copii să învețe abilitățile sociale de care au nevoie pentru a-și face noi prieteni. Un copil încrezător, înconjurat de prieteni, are șanse mici să fie victimă a bulying-ului sau să fie violent cu alți copii. De asemenea, înconjurat de prieteni, va fi suficient de încrezător pentru a lua atitudine, atunci când va fi martorul unui comportament de bullying.
  • Nu uita! 73% dintre elevii români afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în școala lor. Sunt șanse extrem de mari ca, printre ei, să se afle și copilul tău. A-l învăța să ia atitudine într-o astfel de situație devine extrem de important, nu doar pentru siguranța lui ci, implicit, pentru diminuarea nivelului de bullying în școală, în general.

Cum îmi dau seama că un copil este victimă a bullying-ului?

  • Primul lucru pe care un copil martor îl poate face este să-și exprime dezacordul și să nu încurajeze bullying-ul prin râs, aplauze sau orice alt comportament care l-ar ajuta pe copilul care agresează să se simtă puternic și valorizat.
  • În funcție de nivelul de confort al fiecărui copil martor și de gravitatea situației respective, învață-l pe copilul tău să ofere ajutor imediat și direct copilului victimă, prin cuvinte adresate celor care îl agresează (ex.: “Opriți-vă, nu este ok ce faceți!) și copilului agresat (ex.: “Eu sunt de partea ta! Te voi ajuta!”), precum și prin comportamente de sprijin (ex.: îl ajută pe copilul agresat să își strângă lucrurile împrăștiate, să își curețe hainele sau ghiozdanul, dacă au fost murdărite, etc.).
  • Oferirea de sprijin copilului rănit poate continua și după încheierea propriu-zisă a incidentului, prin adresarea de mesaje de compasiune, empatie și sprijin emoțional.
  • In situațiile grave, este important ca fiecare copil să solicite rapid ajutor din partea celui mai apropiat adult (cadru didactic, personal administrativ)!
  • Indiferent de gravitatea situației, fiecare caz de bullying trebuie raportat către un adult angajat al școlii. Rolul copilului martor este esențial în sistemul de raportare, dat fiind faptul că, un copil victimă, intimidat, speriat și constant amenințat, rareori face acest lucru.

Care este situatia bullying-ului în școlile din România?

Deși fenomenul violenţei în școala se află de multă vreme în atenţia autorităţilor și cercetătorilor, demersuri investigative care să vizeze cu precădere fenomenul de bullying, au fost realizate doar punctual, puţine dintre acestea analizând fenomenul la nivel naţional.

În cursul anului 2016, Salvaţi Copiii România a lansat primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înţelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violenţă între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educaţional din România.

Dacă faceți acest lucru împreună cu colegii voștri, cu conducerea școlii voastre, cu elevii și părinții, veți avea astfel la dispoziție eforturi unite pentru o abordare educațională cu adevărat colaborativă. Această abordare permite asumare și perspective din unghiuri multiple, evaluând nevoile și resursele fiecărei școli în parte.

Cu cât vom înțelege mai repede că abordarea eficientă a fenomenului de bullying implică întreaga școală, cu atât vom fi mai aproape de construirea de soluții multiple, nuanțate, care să ia în considerare complexitatea acestei forme specifice de violență între copii. Politicile educaționale bazate pe dovezi (Craig et al., 2012) confirmă faptul că intervențiile anti-bullying eficiente nu pot fi limitate doar la clasă, oră, la activitățile curriculare sau extracurriculare. Inițiativele anti-bullying nu pot funcționa singure, fără angajamentul administrației școlii, profesorilor și personalului auxiliar. Implicarea părinților este de asemenea extrem de importantă. În ultimul rând, dar nu mai puțin important, participarea semnificativă din partea copiilor ar trebui văzută ca o resursă puternică în abordarea bullying-ului școlar.

Programul Olweus de prevenire a bullying-ului

Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.

Elaborat de profesorul și cercetătorul norvegian Olweus Dan și testat în mii de școli la nivel mondial, principalele obiective ale programului sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și construirea unor mai bune relații între elevi în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și inducerea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.

1

Arataţi căldură și interes pozitiv și implicaţi-vă în viețile elevilor.

2

Acționați ca modele pozitive de comportament pentru elevii școlii!

3

Stabiliți limite ferme pentru comportamentele inacceptabile, astfel încât fiecărei persoane din cadrul școlii, adult sau copil, să îi fie clar care sunt comportamentele așteptate, încurajate și care sunt cele față de care școala ca instituție de educație va lua atitudine.

4

Identificați în mod consecvent cauzele care duc la încălcarea limitelor și construiți soluții eficiente.

Programul propune și patru reguli care vor ghida zilnic conduita socială a elevilor în spațiul școlii. Ele pot fi afișate peste tot în clădirea școlii și în fiecare clasă, discutate cu elevii și părinții.

1. Nu îi vom agresa pe colegii noștri.

2. Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.

3. Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.

4. Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.

Modelul pare, la prima vedere, că necesită mult timp și eforturi intense. Studierea atentă a principiilor și regulilor cheie ne ajută să vedem că acestea nu sunt noi sau speciale. Diferența o poate face doar o abordare ce implică întreaga școală și arată în mod clar că bullying-ul este o responsabilitate comună, iar gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor.

Adoptarea unui răspuns de către întreaga școală este, conform rezultatelor studiilor și evaluărilor internaționale, cel mai eficient mod de a îmbunătății calitatea mediului educațional și siguranța fizică și emoțională a elevilor în cadrul școlii.